Ușile atelierului nostru se deschid în fiecare dimineață pentru Geanina, Georgeta și Mihaela, cele trei angajate. Ușa mai este deschisă de Victor, administratorul atelierului și uneori de Supersacoșa. După-amiaza, pe ușă intră doamnele maistru care croiesc sacoșele.

În zilele cu soare sau fără vreme urâtă, ușa atelierului mai este deschisă de una din doamnele care lucrează de obicei sacoșele de acasă. Vin în vizită sau pentru a da o mână de ajutor atunci când sunt comenzi mai mari. Atât cât pot, curăță sacoșele, leagă etichete și stau de vorbă cu fetele. Pentru că nu se pot deplasa și mișca ușor, ele primesc materialul acasă și cineva din partea noastră merge să ia sacoșele când sunt gata.  Este un du-te-vino plăcut  care ne dorim să continue.

Acum se poate. În ianuarie 2012, am primit autorizația pentru a înființa secția „Lucru la domiciliu” unitate protejată.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că putem primi comenzi de sacoșe din partea firmelor care sunt obligate să plătească lunar o sumă de bani către stat și cărora li se oferă alternativa de a achiziționa produse ale unităților protejate.

Legea spune așa: firmele cu mai mult de 50 de angajați, care nu au persoane cu handicap angajate, sunt obligate să plătească lunar valoarea a 50% din salariu minim brut înmulțit cu numărul de locuri pe care nu au angajat persoane cu handicap, sau că cumpere produse și servicii ale unităților protejate echivalente cu suma respectivă.

În unitățile protejate sunt angajate persoane cu handicap. De aceea, ușa atelierului nostru este deschisă  doar uneori de doamnele care lucrează de la domiciliu. Chiar dacă se deplasează mai greu, vizitele la atelier sunt binevenite, după cum ne povestește dna Bauer într-un post mai vechi.

O dată cu autorizația (nr.1044/13.01.2012 )sperăm să vină și noi comenzi. Și ușa de la atelier să fie deschisă de cât mai multe mâini și să fim într-un du-te-vino continuu.

Ce puteți comanda? Păi răsfoiți catalogul nostru: http://atelieruldepanza.ro/files/Catalog_Atelierul_de_Panza_2011_2012.pdf

sursa pentru legislație: http://www.unitate-protejata.com/legislatie-unitati-protejate.html

La supermarket sunt multe produse aduse la un loc- toate cu un preț convenabil- care să facă cu ochiul cumpărătorului. Majoritatea din ele sunt făcute în serie, de utilaje și în mari hale  industriale.

Nu cu mult timp în urmă, lucrurile nu stăteau așa. Obiectele din comerț erau făcute de meșteșugari, de oamenii care știau meserie și le confecționau în ateliere. Ei sunt în continuare aici, dar produsele lor nu. E greu să concurezi într-o mediu economic globalizat, unde lucrurile sunt mișcate de investiții mari și controlate de o serie de multinaționale.

De aceea au apărut grupuri care să readucă în vad micii producători. Și există și un nume pentru această inițiativă: comerț echitabil (fair trade).

Acest concept înseamnă: „un parteneriat comercial bazat pe dialog, transparenta si respect, a carui scop este cresterea echitatii in comertul international. Contribuie la o dezvoltare durabila   oferind conditii comerciale mai bune si asigurand drepturile producatorilor si muncitorilor marginalizati, in special in tarile din Sud”.

Cu alte cuvinte, se dă o șansă micilor producători din zone care nu pot concura pe piață, la nivelul la care se face. Ce se întâmplă diferit este că se acordă atenție, în actul economic, producătorului și se creează o rețea de oameni care vor să asocieze actului economic alte valori decât cele strict economice. Astfel se ia în considerare contextul social, situația producătorului. Obiectele ce ies din mâna lor sunt valorificate ca atare și nu numai din punctul de vedere al utilității.

Fiecare produs vine cu o poveste, nu cu un preț.

În Europa, mișcare fair trade a început în urma cu 50 de ani.

Avem și în România un magazin care funcționează după aceste valori. Este vorba de Koala Fair Trade, din Cluj. Există și varianta online a magazinului, unde vedeți ce obiecte vă oferă meșteșugari din America Latină, Asia și Africa.

Pentru că și persoanele din atelierul nostru sunt niște mici meșteșugari, sacoșele noastre au ajuns în magazinul Koala. La Cluj, se caută obiecte valoroase.

Unde

Magazinele Koala Fair Trade

Avem doua magazine Fair Trade in care gasesti produse lucrate manual care respecta principiile Fair Trade si unde afli povestile, cunosti cultura si viata producatorilor ce realizeaza aceste produse.

Cluj-Napoca: str. Napoca, nr. 14

Magazinul situat in centrul Clujului este primul Fair Trade Shop din Romania unde va asteptam cu drag sa descoperiti produsele noastre.

Nu mai rămâne decât să vă chemăm la ”cumpărături pentru o lume mai bună”.

sursa: http://www.koalafairtrade.ro/

Supersacoșa și Reciclescu se știu de ceva vreme. În misiunile lor împotriva inamicilor, au ajuns să se întâlnească și să se simpatizeze, mai  ales pentru că lucrează pentru același țel: să păstreze natura așa cum este-naturală. Supersacoșa îndepărtează plasticul, Reciclescu ia hârtia nefolosită și o duce la reciclare.

Trecând prin aventuri împreună, au ajuns să fie vecini. Le e mai ușor așa. Când Supersacoșa rămâne fără hârtie, Reciclescu îi aduce pentru toată săptămâna. Când Reciclescu are un de schimbat  un bec, îl mai roagă se Supersacoșa să-l ajute, pentru că el zboară. Sau când are de livrat un pachet mai repede. Supersacoșa îi împrumută uneori reciclatorul lui Reciclescu, arma lui care distruge plasticul pe loc. Uneori, prinși de un spirit ludic, construiesc câte ceva din PET-uri- o plută, o cazemată…

Datorită acestei prietenii, Supersacoșa s-a gândit să-l ajute pe Reciclescu cu…promovarea.

Reciclescu este de fapt un om obișnuit. Ce-l face special  este că s-a decis să recicleze. Și-a luat numele care să-i trădeze  activitatea și își asumă rolul de misionar. Crede că cea mai eficientă metodă de a-i convinge pe alți oameni este să fie el un exemplu. Așa că merge pe la birouri mici și le propune să recicleze hârtia care altfel ar ajunge la groapa de gunoi.

Și a reușit să recicleze în doi ani 100 de tone hârtie. Pentru copaci, înseamnă 4 ha care au fost salvate de la tăiere. Cu astfel de rezultate, faci sacrificii pentru a fi supererou.

Pentru că el nu are blog, Supersacoșa îi oferă acest post pentru a își prezenta filmulețul.  Mai exact, superfilmulețul.

Haideți în Recicleta. http://www.viitorplus.ro/recicleta

RECICLETA este un proiect ViitorPlus, primul proiect neutru în carbon din Romania, care are ca scop colectarea deşeurilor de hârtie din birouri spre a fi reciclate. Transportul hârtiei este asigurat de cargo-biciclete, unice în România, conduse de persoane defavorizate, cărora li se asigură astfel un loc de muncă.

Ieri am avut parte de o vizită specială la atelier: Ana Maria Olteanu, de la Radio România Actualități, a venit curioasă la noi să afle cum se  coase o sacoșă. În cadrul unei emisiuni pe care o ține la radio, dezvăluie „secretele” unor meserii  comune sau aparte (costumieri la teatru) și face cunoscut tuturor cum să-și manufactureze obiecte pentru ei.

Dornici cum suntem să ducem sacoșa cât mai departe,  am primit-o cu drag în micul nostru atelier și i-am deschis porțile.

Și cum era vorba despre dezvăluirea unor secrete legate de sacoșe, persoanele cele mai potrivite pentru a face asta au fost dnele maistru Rodica și Suzana. Împreună, în răcorosul atelier, i-au povestit Anei Mariei cum a crescut proiectul în ce doi ani de existență.

Povestea „Cum se face o sacoșă” a început de la 0, cu croirea materialului și a continuat cu lucrul la mașină. Dinamic. Însă nu a fost lecție seacă, Rodica și Suzana completând cu povești și aventuri de la atelier: cum au făcut rost de primele mașini de cusut donate, cum au salvat câinii de lângă clădire de numeroase năpaste, ce le ține aproape de proiect și cu câtă implicare suplimentară au făcut atelierul să meargă.

Doamnele maistru sunt cele care le învăță pe fetele nou-venite să coasă sacoșele noastre trainice. Dar nu numai atât. Încearcă să le învețe cum e cu „lucrul”, ce înseamnă să fii angajat, cum cooperezi cu ceilalți. Evident că acest lucru se întâmplă cu angajatele noastre mai tinere.

Pe parcursul celor două ore de vizită ( nu se stă puțin la noi în atelier) am povestit și am făcut o sacoșă. Am aflat despre cusătura franceză și despre cum este calculată suprafața materialului astfel încât să iasă fix numărul de sacoșe comandate și să nu rămână nici un rest.

Toate aceste le puteți afla și voi, în emisiunea Anei de săptămâna viitoare. Vom anunța pe facebook când va fi difuzată. Mulțumim Anei Mariei pentru curiozitatea și interesul avute pentru micul nostru spațiu de producție. A promis că va reveni în vizită, pentru a-ți ace propria sacoșă. Un exemplu demn de urmat.

Astăzi Supersacoșa are o preocupare academică și dorește să vă prezinte o nouă concepție în ceea ce privește valorificarea naturii( prin care se înțelege întregul mediu înconjurător, biotopul  planetar). Natura are nevoie de o etichetă de preț. Ce înseamnă acest lucru?

Am dat peste un interviu al unui bancher indian, Pavan Sukhdev, ținut pentru site-ul Yale dedicat problemelor de mediu. În cadrul a ceea ce se numește economie ecologică, el vorbește despre faptul că natura este invizibilă pentru economia actuală. Cu alte cuvinte, este un factor desconsiderat, evaluat numai ca resursă de exploatat într-un spațiu și timp limitate. Ceea ce propune el este ca natura să devină vizibilă pentru economie tocmai prin intermediul parametrilor economici. Naturii îi lipsește un preț.

De ce ar fi nevoie ca natura să aibă un preț? Tocmai pentru ca cei care desfășoară activități economice, guvernele și mediul de afaceri, să ia în considerare natura atunci când își planifică activitățile. Felul în care funcționează natura- ca sistem în sine- poate fi evaluat ca furnizarea unor servicii( filtrarea apei de către mlaștini, pădurile combat eroziunea solului, albinele polenizează plantele de cultură). În opinia lui Suckdev, aceste servicii gratuite ar trebui exprimate sub forma unor prețuri. Astfel, se accesează acel limbaj economic care poate să le vorbească afaceriștilor despre importanța naturii. Prețul o scoate din invizbilitate.

El dă un exemplu despre cum această valorificare poate deveni relevantă pentru un business: în China, in anii 1950-1990 s-a construit foarte mult, ceea ce a însemnat defrișarea multor păduri pentru lemnul folosit în construcții. În această perioadă, au avut loc secete, inundații, scăderea debitului Fluviului Galben,  sate întregi au dispărut și mii de oameni au murit în inundații. O consecință a dezvoltării intense a construcțiilor a fost acest cost al dezastrelor ecologice. Dacă cei implicați- afaceriștii/guvernul- ar fi luat în considerare costul ecologic și ar fi exploatat lemnul în mod sustenabil, dezastrele ar fi putut fi prevenite, iar lemnul prelucrat ar fi costat cu 250% mai mult.

Similar este și exemplu cu British Petroleum și dezastrul ecologic din Golful Mexic. Dacă ei ar fi luat în considerare riscul ecologic al unei scurgeri de petrol, ar fi putut investi în supapa care se închidea automat la șocuri și care costa jumătate de milion de dolari. În schimb au plătit costul de curățare a zonei, care s-a ridicat la aproape un miliard.

Sukhdev lucrează la un proiect, The Economics of Ecosystems and Biodiversity, prin care analizează și valorifică din punct de vedere economic serviciile oferite de natură. El face asta pentru țări ca Brazilia, India, Germania, Norvegia, Georgia.

Această abordare este problematică. Valorificarea economică a naturii este reducționistă și elimină valoarea-în-sine a naturii. Este un punct de vedere ce presupune un raport unilateral- ce servicii oferă natura omului. Însă, Sukhdev pare să spună că trebuie să punem natura în limbaj economic pentru ca cei care o distrug, de fapt, să ajungă să o protejeze, protejându-și afacerile. Natura nu primează în acest raport- profitul este pe primul loc.

Dacă natura- prin dispariția serviciilor gratuite pe care le oferă- devine relevantă pentru profit, atunci se va acorda mai multă atenție costului prevenirii, decât costului reparației. S-ar putea ca salvarea naturii să fie transformarea ei într-o afacere universală. Ceea ce este îngrijorător.

Un exemplu este bun: lângă orașul Kampala, în Uganda,  se află o mlaștină de 40 km pătrați, care funcționează ca un sistem de canalizare. La un moment dat, autoritățile au vrut să extindă terenul arabil și să dreneze mlaștina. Un economist, însă, le-a spus că serviciul de canalizare oferit de mlaștină valorează 2 milioane de dolari, iar construcția unuia alternativ ar costa foarte mulți bani și numai întreținere ei ar fi 1,5 milioane de dolari. Mlaștina nu a mai fost drenată.

În concluzie, ar trebui pus un preț pe natură? Dacă natura devine vizibilă în limbaj economic pentru afaceriști/guverne, pare că este un lucru bun, care ar scoate în evidență valoarea serviciilor gratuite oferite de ea și ar stopa/ameliora distrugerea ei. În același timp, natura rămâne o resursă sau un efect/cadru secundar pentru afaceri. Această poziție inferioară poate menține natura la nivelul indiferenței. Există riscul ca ea sa nu mai apară ca fiind importantă în afara sferei economice. Iar în acest moment, afacerile primează.

Legat pe problema noastră, a plasticului, oare care este costul real al unei pungi de plastic, dacă se ia în considerare poluarea globală cu plastic, sutele de ani în care aceste se descompune și impregnează solul, invadarea oceanelor, a râurilor și lacurilor? Câți dintre noi și-ar mai permite o pungă de plastic?

Cu acest post, Supersacoșa deschide o serie de scrieri despre situații în care plasticul se dovedește a fi nesatisfăcător și le va spune ca pe niște lucruri demne de a fi ținute minte.

Este plasticul util? Desigur. Se plătește un cost prea mare pentru această utilitate? S-ar putea ca cele 265  milioane de tone de plastic, produse anual la nivel global, să arate că da. Avem nevoie de atâta plastic? Supesacoșa spune că nu.

Nu știu cât de familiarizați sunt cititorii noștri cu cătușele de plastic, dar acest obiect există, este folosit și există și tehnici de evadare pentru el. „Un magician” prezintă în videoclipul de mai jos cum poți, încătușat fiind cu plastic, să redevii liber.

Urmăriți cu atenție „trucul”:

Magicianul, folosindu-se de un ac „magic”, găsește o tehnică de a păcăli sistemul de închidere a cătușelor de plastic. Concluzia pe care o tragem noi? Plasticul nu este bun pentru a imobiliza mâinile cuiva. Și după cum spune magicianul încă de la început, și cătușele de metal pot fi păcălite cu ușurință.  Presupun că există învinși și învingători pentru ambele situații și că se vor depune eforturi în dezvoltarea unor cătușe din ce în ce mai invincibile. Calea progresului este deschisă, în ciuda magicienilor.

Ce nu am găsit însă pe internet, este un videoclip  în care cineva evadează din cătușe de bumbac. Oare nu există pentru că nu se poate evada din astfel de cătușe?

Ninge în sfârșit! Zeul zăpezii s-a milostivit de copiii mari și mici și a făcut să ningă. Cum ne place să surprindem momentele plăcute, venim înspre voi cu sacoșa noastră de zăpadă, special făcută pentru a celebra acest sezon al jocului, împreună cu Humanitas.

E bine când ninge pe căsuță și când poți să te întorci înauntru la cald, să privești ninsoarea de acolo, alături de o carte.

Aveți o căsuță care vă așteaptă în fiecare librărie Humanitas. Și o joacă ce așteaptă printre nămeți. De când nu ați mai făcut o cazemată?

Aceasta este lista cu librăriile Humanitas din țară unde găsiți căsuța cu zăpadă și multe cărți:

Dacă Supersacoșa ar dori să-și facă un nou costum, nu ar ști cum. Trebuie să recunoaștem. Are nevoie de ajutorul oamenilor care „cunosc” sau al oamenilor care vor să se joace puțin cu imaginile, ideile.

La fel avem și noi nevoie de oameni, pentru sacoșele noastre. Spațiul lor alb arată mai bine umplut cu tot felul de imagini, simboluri, texte, ciudățenii. Așa că așteptăm sugestii pentru grafica sacoșelor.

Să fie un elefant cu ochelari și cravată?

Sau poate doar semnele exclamării și cel al întrebării?

Sau poate facem din imagine un „statement” și transformăm sacoșa într-un canal care îi angajează pe oameni într-o poziție? Putem transforma sacoșa în orice.

Vrem ideile voastre. Și voi le aveți. Nu mai rămâne decât să ne scrieți un comentariu. Așteptăm cu nerăbdare reală. (vrem să lansăm noi produse)

Dragi cititori,

Avem un nou concurs pe pagina de facebook a Atelierului de pânză. Oferim o girafă celor care sunt alături de noi în lupta împotriva plasticului. Mai exact, este vorba despre o sacoșă pictată manual care a fost înfrumusețată cu o girafă.

Concursul provoacă doritorii la un exercițiu de imaginație: trebuie să vadă cum se descurcă într-o lume fără plastic, în care nu mai pot folosi lucrurile care sunt ambalate în plastic.

Ce soluție există pentru a folosi de exemplu o sticla de șampon, fără ca ea să fie de plastic? Să fie sticla singurul răspuns? Și de unde faci rost de atâtea sticle pentru toate cosmeticele pe care le folosești zi de zi? Răspunsul poate fi fantezist sau realist și așteptăm cât mai multe. Poate pornim o campanie de luptă împotriva plasticului și offline.

Premiul unicat:

Fii alături de noi cu un „like” și un „share” în împânzirea netului.

Printre multele lucruri pe care dorim să le împărtășim cu apropiații noștri (adică oricine își face timp pentru a vedea cum o mai ducem) sunt și locurile unde puteți găsi sacoșele noastre. Pentru că în ceea ce le privește, nu vrem să ne jucăm de-a v-ați ascunselea, ci ele să fie ușor de găsit. Cel puțin la fel de ușor ca pungile de plastic.

Așa că vă prezentăm lista cu magazinele prietenoase, cu care colaborăm pentru a trece lumea în partea cealaltă- cea liberă de pungi de plastic:

• Bacania Coco, str.Dionisie Lupu, nr.67
• Magazinele de produse cosmetice bio Natural Paris, pe Calea Victoriei, nr.39A, Dorobanti, str.Intr.Tudor Stefan, nr.48, SunPlaza, Calea Vacaresti, nr. 391
• Magazinul The Earth Collection, Cluj
• Toate librariile Humanitas din tara
• Toate benzinariile OMV din tara
• Ceainăria Tabiet, Strada Gheorghe Ionescu Gion, nr.9

Acolo veți găsi sacoșele noastre cele noi, cu modelele clasice, cât și sacoșe personalizate pentru gazdele noastre.

Așa arată sacoșa pe care am realizat-o pentru librăriile Humanitas și fără să ezităm vom spune că suntem mândri de ea. 

Dacă vă iese vreuna din aceste locații în cale, știți ce să găsiți acolo.